Hunedoara un ţinut cu istorie tehnică seculara.
Şansa relansării economice a unei regiuni,
Autori : Dr. ing. Ioan Romulus Vasile
Lucrare sustinuta la : Atelierul National de Arheologie Industriala (Irina Iamandescu)
Bucuresti 3.12.2001
Organizat de Ministerul Culturii si Cultelor
1. Motivaţie
Am dorit să atrag atenţia prin această lucrare asupra şanselor unice de care dispune arealul hunedorean cu patrimoniul său turistic cunoscut la care se poate adăuga patrimoniul de industrie veche, utilizabil turistic, asupra şanselor unice de a utiliza vestigiile regiunii sub forma turismului integrat sau holistic, ceea ce poate contribui la o diversificare a ofertei turistice (adică să ai ce arăta turiştilor).
Hunedoara dispune de câteva puncte forte, specifice regiunii, amintim trecutul ei de muncă, de cultură a muncii şi a industriei care a ocupat un loc principal în preocupările localnicilor. Toate aceste aspecte merită prin diversitatea ofertei să fie conectate la reţelele de cultură a muncii din Europa. Problemele cea mai importantă care trebuie rezolvate sunt : eficientizarea managmentul turistic; crearea unei imagini realiste şi pozitive; o publicitate pe măsura valorii ofertei; declararea monumentelor de cultură industrială şi întocmirea documentaţiei necesare pentru protecţia patrimoniu de cultură industrială. Trebuie precizat aici faptul că turismul industrial nu este o alternativă turistică ci trebuie să fie un segment care să se încastreze într-o nişe din oferta turistică, completând în mod armonios oferta turistică globală.
Pentru a asigura populaţiei din zonele în cauză, o alternativă de supravieţuire trebuie descoperite şi conştientizate toate potenţialele regiuni. Trebuie pus accent pe potenţialul endogen ale naturii, culturii, infrastructurii şi economiei acestei regiuni, în primul rând însă potenţialele oamenilor de la faţa locului. În mod obligatoriu trebuie gândit în mai multe direcţii, trebuie găsite interconectările pozitive din diferitele domenii - deci nu putem reflecta doar asupra industriei şi turismului – trebuie gândit permanent la turismul industrial integrat. În domeniul turismului , cu toate faţetele sale diverse, există în peisajul hunedorea foarte multe potenţiale nefolosite şi chiar necunoscute. Aceste resurse trebuie descoperite şi puse în valoare . Ele trebuie interconectate cu alte domenii şi trebuie construite ca o paletă de oferte integrate, cu care trebuie începută căutarea cererii pe piaţă.
O preocupare centrală trebuie să fie dezvoltarea economiei turistice montane existente. Actuala industrie turistică este o şansă economică şi culturală care poate da farmec oricărei oferte turistice prin specificul local existent, într-o triplă combinaţie benefică pentru judeţul Hunedoara: dimensiunea dotărilor actuale cu posibilitatea extinderii lor pe o infrastructura relativ acceptabilă (comparativ cu alte judeţe); dotarea într-un grad înalt de specializare şi modernizarea lor ; protejarea şi păstrarea actualelor monumente industriale şi un turism industrial promovat raţional şi bine integrat în circuite turistice consacrate. O să dureze probabil timp îndelungat până ce aceste trei aspecte vor fi integral puse în evidenţă, dar ele, în mod cert, vor realiza o contribuţie simţitoare la nivelul veniturilor oamenilor care trăiesc în această regiune (spaţiu unde sunt declarate trei zone defavorizate).
2. Localizare geografică
Cadrul natural predominant muntos, cu munţi înalţi şi mijlocii care îl înconjoară din toate părţile, poate fi asemuit cu o cetate de piatră ce închide între zidurile sale Valea Mureşului şi depresiunile Petroşani, Haţeg şi Brad.
Judeţul Hunedoara reprezintă spaţiul în care s-au scris cele mai vechi pagini de istorie ale poporului român. În Munţii Orăştiei s-a aflat capitala statului daco – get condus de Burebista şi Decebal, iar în Ţara Haţegului capitala Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa..Aici s-a născut marele umanist Nicolaus Olahus , voievodul Iancu de Hunedoara al cărui fiu , Mathia Corvin , va ajunge cel mai mare rege al Ungariei.
3.Scurt istoric
Zona în discuţie se află amplasată pe ramura estică a Munţilor Poiana Ruscă, cel mai important masiv de calcar dolomitic din Transilvania, descoperirile ultimilor ani (săpăturile arheologice din anii 1984, 1997-2000) demonstrează faptul că arealul oraşului Hunedoara a fost intens locuit odată cu perioada neolitică.
Apariţia metalurgiei constituie începutul unor profunde schimbări în mentalităţile societăţii neolitice. Ea corespunde diferenţierii - treptate a unor meşteşugari specializaţi care participă direct la activităţile de subzistenţă.
Hunedoara , străveche vatră de civilizaţie , este unul dintre oraşele în care civilizaţiile se suprapun cronologic într-o curgere continuă. În dealul Sânpetru (din imediata apropiere a Castelului Corvinilor ) au fost descoperite urme ale următoarele culturi : Starcevo-Criş cea mai veche cultură neolitică din România ( aproximativ 7000 de ani îH.), Turdaş, Petreşti, Tiszapolgar, Coţofeni, Wietenberg, Hallstatt A-B, Basarabi şi dacice.
Prima atestare a producerii fierului in acesta zona este o lupă de fier găsită in vatra unui cuptor, datată ca aparţinând perioadei Hallstatt[1], expusa în prezent la Muzeul Fierului din Hunedoara.
Apariţia puternicului stat dac in perimetrul munţilor Carpaţi este strâns legat de dezvoltarea meşteşugului prelucrării fierului. Astfel V.Parvan spunea în lucrarea Dacii :Vecinătatea minelor de fier cu puternicele cetăţi dacice din Ardeal de sud-vest n-a putut sa fie în nici un caz întâmplătoare, iar H.Daicoviciu in lucrarea Dacii face următoarea afirmaţie: Dacii din Transilvania, odată angajaţi pe drumul de tip La Tene, îi întrec pe fraţii lor de dincolo de Carpaţi. Cauza e uşor de găsit; în Transilvania, în imediata apropiere a Munţilor Orăştie , s-au exploatat încă din vechime mari resurse materiale, minereu de fier de la Ghelar si Teliuc.
După cucerirea Daciei de Romani(106 ), în zona Hunedoarei se afla centrul administrativ al exploatării miniere si a prelucrării acestuia, mărturie stând descoperirile arheologice, urmele exploatărilor antice, clădiri ale proprietarilor de mine, unelte pentru minerit, necropole ale lucratorilor de la aceste exploatări si chiar texte epigrafice aflate in zona Hunedoarei la Teliuc, Ghelar, Plosca, Cerna, Cinciş.Un alt obiectiv deosebit de interesant în considerăm cuptorul din Valea Caselor, descoperit în anul 1895, în apropiere de comuna Ghelar[2] data în sec. IX d.H. În această zonă au fost descoperite mai multe cuptoare de acest tip. Materialul dintr-un asemenea cuptor a fost transportat la Londra, în anul 1925, unde în cadrul Muzeului Ştiinţei a fost reconstituit acest cuptor[3].
În perioada evului mediu s-a dezvoltat prelucrarea fierului, prin apariţia de noi mine şi ateliere de prelucrare a fierului. Pe văile din zona Hunedoara apar ateliere care aveau acţionarea foalelui de insuflare a aerului şi a ciocanului de forje bazate pe forţa apei. Au fost identificate 15 ateliere mari care sunt consemnate pe harta domeniului Hunedoara. Trebuie precizat că din acestea o fierărie era a principelui Transilvaniei, Baia Cerna, iar restul se aflau în cadrul domeniului Castelului Hunedoara. Atelierele erau de două tipuri ateliere de tip german şi de tip românesc, olah.
Iancu Ioan Corvin de Hunedoara, marele voievod transivănean, a facilitat dezvoltarea acestui meşteşug pe domeniul Hunedoara cu atât mai mult cu cât domeniul se afla în posesia familiei Corvinilor. Fiul acestuia, Mathia Corvin, regele Ungarie, a încurajat meşteşugul fierarilor prin reducere şi scutirea acestora de impozite.
Castelul Corvinilor, minunat monument de arhitectură medievală care poate fi vizitat, a devenit incepând cu sec. al XVII sediul administraţia fierăriilor domeniului Hunedoara. Curtea castelului era organizată ca piaţă de tranzacţionare a fierului, acest fapt a dat denumirea germană a Hunedoara, Eisenmarkt.
Raportel vremii subliniau că fierul din Hunedoara este preţuit şi căutat în provinciile turceşti vecine, fiind în aceste provincii un bun plasament , afară în cazurile când perioadele de nelinişte nu tulbură relaţiile economice. După anul 1771 preţul fierului a crescut de la 4,5 – 5 florini la 7 florin şi 40 de crăiţari pentru fierul de calitate. Acest lucru a condus la creşterea profitului anual cu 20000 florini . În anii cu vânzare bună domeniul realiza 63- 64000 de florini predaţi la caseria centralei, unde se predau toate veniturile exploatărilor fiscale din Transilvana. În anul 1772 venitul era evaluat la peste 200000 de florini[4].
3.Obiective de cultură industrială semnificative al domeniului Hunedoara, Eisenmarkt.
Cultură industrială ,după modelul şi experienţa acumulată în ţările vest - europene, s-a bazat pe includerea spaţiilor de cultură industrială în circuitele turistice consacrate care există într-o regiune. Promovarea turismului industrial, a conceptului de cultură industrială, a apărut şi s-a dezvoltat în contextul restructurării industriei grea în ţările vest europene.;
Atunci când organizaţii neguvernamentale au ridicat probleme legate de zonele industriale abandonate şi de protecţia populaţiei autohtone creând o anumită presiune asupra organelor guvernamentale din regiunile afectate de restructurările masive din anii 70 -80. Asociaţiile de promovare a conceptului de cultură industrială au dorit să salveze anumite obiective care erau reprezentative pentru regiunea respectiva şi să promoveze istoria industrială regională care risca să fie dată uitării. S-a dorit :
1. Conştientizarea istoriei industriale din regiune;
2. Valorificarea diferitelor vestigii industriale, halele de fabricaţie, clădirile administrative, refolosirea acestora pentru tehnologii moderne sau alte utilizări;
3. Promovarea turismul industrial;
4. Crearea de noi locuri de muncă şi cuprinderea populaţiei autohtone în anumite activităţi economice;
Instituţii de cultură industrială trebuie să prezinte viaţa socială, cotidianul muncii, istoria socială a culturii industriale ca expresie tipică pentru modul de viaţă a unei regiuni, a unei categorii profesionale. Deşi metalurgia hunedoreană este multii milenară vom descrie mai jos doar câteva obiective de cultură industrială care au apărut începând cu sfârşitul sec. al XVIII şi până la mijlocul sec. al XX lea.
3.1.Furnalul da la Topliţa Un posibil punct de atracţie turistică
Ca urmare a măsurilor luate de Curtea din Viena 1754, de a prelua producţia de fier de la arendatori şi a o administra în regie proprie, instalaţiile metalurgice de pe teritoriul Transilvaniei sunt reconstruite şi înzestrate cu noi tehnologi. Acelaşi suflu înoitor este caracteristic şi pentru atelierele de pe domeniul Hunedoara.[5] În cadrul manufacturii de la Hunedoara s-au refăcut vechile fierării, iar numărul lor a crescut, până la mijlocul secolului al XVIII – lea de la 5 la 13.
Însemnate rezerve de minereu de fier existente la Ghelar şi Teliuc bogăţia pădurilor furnizoare de mangal , dar mai ales puternica tradiţie a prelucrării fierului de către Pădureni[6], au determinat amplasarea primului cuptor înalt, furnal, pe valea Cernei la Topliţa. Tot acum, administratorul domeniului Hunedoara, Iosif Filip de Kern, lucrează pentru deschiderea unei mine de fier pe teritoriul comunei Teliuc[7]. Însemnatele rezerve de minereu de fier existente la Ghelar şi Teliuc, dar mai ales puternica tradiţie a prelucrării fierului de către pădureni, erau suficiente argumente în favoarea amplasării primului cuptor înalt pe valea râului Cerna, la Topliţa Primul document care prezintă date concrete privind exploatarea furnalului , datează din 1787 şi consemnează faptul că în acest an, furnalul, a funcţionat 112 schimburi duble de câte 12 ore. În aceast răstimp a prelucrat 27826 măji vieneze şi 88 fonţi, (1563,9 t) de minereu, din care au rezultat 9431 măji de fontă (528 t ). Scoaterea a fost de 33,75 fonţi fontă (18,9 kg ), dintr-o maje de minereu, la producţia medie de 84 măji şi 33 fonţi,( 4,72 t )pe zi. În acel an, furnalul a fost oprit şi reparat de două ori, din acuza uzurii pronunţată a vetrei[8]. În 4 octombrie 1780 sunt trimişi patru muncitori hunedoreni în Stiria –Austria –pentru a învăţa noile procedee de lucru[9]. Printre aceştia se afla şi maistrul topitor Zaharia Pascu[10]. În primăvara anului 1780, Administraţia domeniului Hunedoara ia o serie de măsuri în vederea începerii lucrărilor de construcţie a cuptorului înalt (sau să refacă, reconstruiască un nou furnal)
La 18 ianuarie 1781, Tezauriatul din Sibiu cere Camerei aulice din Viena ca maistrul Edlinger să sosească la Hunedoara până la sfârşitul lunii martie, pentru ca la începutul lui iunie, cuptorul să poată fi în funcţie[11]. Cei doi specialişti , maistrul Edlinger însoţit de Zaharia Pascu care efectuase stagiul de pregătire în Stiria, sosesc în 31 martie 1781. Maistrul ştirian este mulţumit de amplasarea furnalului şi de calitatea lucrărilor executate. Maistul Edlinger Hotăreşte, de comun acord cu administratţia domeniului Hunedoara, să folosească piatră din împrejurimea Topliţei pentru constucţia mantalei furnalului. Creuzetul este confecţionat de maistul Edlinger din argilă[12]. La data de 21 iunie 1781, după zece zile de boală Edlinger a decedat. Lucrările fiind preluate de administratorul Matsch şi de Zaharia Pascu[13]. Conducerea operaţiunilor de producţie o are însă maistrul Zaharia Pascu care reuşeşte să pornească furnalul la 13 iulie 1781...
Vatra furnalului era puţin înclinată înspre orificiul de evacuare pentru a favoriza descărcarea produsele lichide din creuzet.
Şansa relansării economice a unei regiuni,
Autori : Dr. ing. Ioan Romulus Vasile
Lucrare sustinuta la : Atelierul National de Arheologie Industriala (Irina Iamandescu)
Bucuresti 3.12.2001
Organizat de Ministerul Culturii si Cultelor
1. Motivaţie
Am dorit să atrag atenţia prin această lucrare asupra şanselor unice de care dispune arealul hunedorean cu patrimoniul său turistic cunoscut la care se poate adăuga patrimoniul de industrie veche, utilizabil turistic, asupra şanselor unice de a utiliza vestigiile regiunii sub forma turismului integrat sau holistic, ceea ce poate contribui la o diversificare a ofertei turistice (adică să ai ce arăta turiştilor).
Hunedoara dispune de câteva puncte forte, specifice regiunii, amintim trecutul ei de muncă, de cultură a muncii şi a industriei care a ocupat un loc principal în preocupările localnicilor. Toate aceste aspecte merită prin diversitatea ofertei să fie conectate la reţelele de cultură a muncii din Europa. Problemele cea mai importantă care trebuie rezolvate sunt : eficientizarea managmentul turistic; crearea unei imagini realiste şi pozitive; o publicitate pe măsura valorii ofertei; declararea monumentelor de cultură industrială şi întocmirea documentaţiei necesare pentru protecţia patrimoniu de cultură industrială. Trebuie precizat aici faptul că turismul industrial nu este o alternativă turistică ci trebuie să fie un segment care să se încastreze într-o nişe din oferta turistică, completând în mod armonios oferta turistică globală.
Pentru a asigura populaţiei din zonele în cauză, o alternativă de supravieţuire trebuie descoperite şi conştientizate toate potenţialele regiuni. Trebuie pus accent pe potenţialul endogen ale naturii, culturii, infrastructurii şi economiei acestei regiuni, în primul rând însă potenţialele oamenilor de la faţa locului. În mod obligatoriu trebuie gândit în mai multe direcţii, trebuie găsite interconectările pozitive din diferitele domenii - deci nu putem reflecta doar asupra industriei şi turismului – trebuie gândit permanent la turismul industrial integrat. În domeniul turismului , cu toate faţetele sale diverse, există în peisajul hunedorea foarte multe potenţiale nefolosite şi chiar necunoscute. Aceste resurse trebuie descoperite şi puse în valoare . Ele trebuie interconectate cu alte domenii şi trebuie construite ca o paletă de oferte integrate, cu care trebuie începută căutarea cererii pe piaţă.
O preocupare centrală trebuie să fie dezvoltarea economiei turistice montane existente. Actuala industrie turistică este o şansă economică şi culturală care poate da farmec oricărei oferte turistice prin specificul local existent, într-o triplă combinaţie benefică pentru judeţul Hunedoara: dimensiunea dotărilor actuale cu posibilitatea extinderii lor pe o infrastructura relativ acceptabilă (comparativ cu alte judeţe); dotarea într-un grad înalt de specializare şi modernizarea lor ; protejarea şi păstrarea actualelor monumente industriale şi un turism industrial promovat raţional şi bine integrat în circuite turistice consacrate. O să dureze probabil timp îndelungat până ce aceste trei aspecte vor fi integral puse în evidenţă, dar ele, în mod cert, vor realiza o contribuţie simţitoare la nivelul veniturilor oamenilor care trăiesc în această regiune (spaţiu unde sunt declarate trei zone defavorizate).
2. Localizare geografică
Cadrul natural predominant muntos, cu munţi înalţi şi mijlocii care îl înconjoară din toate părţile, poate fi asemuit cu o cetate de piatră ce închide între zidurile sale Valea Mureşului şi depresiunile Petroşani, Haţeg şi Brad.
Judeţul Hunedoara reprezintă spaţiul în care s-au scris cele mai vechi pagini de istorie ale poporului român. În Munţii Orăştiei s-a aflat capitala statului daco – get condus de Burebista şi Decebal, iar în Ţara Haţegului capitala Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa..Aici s-a născut marele umanist Nicolaus Olahus , voievodul Iancu de Hunedoara al cărui fiu , Mathia Corvin , va ajunge cel mai mare rege al Ungariei.
3.Scurt istoric
Zona în discuţie se află amplasată pe ramura estică a Munţilor Poiana Ruscă, cel mai important masiv de calcar dolomitic din Transilvania, descoperirile ultimilor ani (săpăturile arheologice din anii 1984, 1997-2000) demonstrează faptul că arealul oraşului Hunedoara a fost intens locuit odată cu perioada neolitică.
Apariţia metalurgiei constituie începutul unor profunde schimbări în mentalităţile societăţii neolitice. Ea corespunde diferenţierii - treptate a unor meşteşugari specializaţi care participă direct la activităţile de subzistenţă.
Hunedoara , străveche vatră de civilizaţie , este unul dintre oraşele în care civilizaţiile se suprapun cronologic într-o curgere continuă. În dealul Sânpetru (din imediata apropiere a Castelului Corvinilor ) au fost descoperite urme ale următoarele culturi : Starcevo-Criş cea mai veche cultură neolitică din România ( aproximativ 7000 de ani îH.), Turdaş, Petreşti, Tiszapolgar, Coţofeni, Wietenberg, Hallstatt A-B, Basarabi şi dacice.
Prima atestare a producerii fierului in acesta zona este o lupă de fier găsită in vatra unui cuptor, datată ca aparţinând perioadei Hallstatt[1], expusa în prezent la Muzeul Fierului din Hunedoara.
Apariţia puternicului stat dac in perimetrul munţilor Carpaţi este strâns legat de dezvoltarea meşteşugului prelucrării fierului. Astfel V.Parvan spunea în lucrarea Dacii :Vecinătatea minelor de fier cu puternicele cetăţi dacice din Ardeal de sud-vest n-a putut sa fie în nici un caz întâmplătoare, iar H.Daicoviciu in lucrarea Dacii face următoarea afirmaţie: Dacii din Transilvania, odată angajaţi pe drumul de tip La Tene, îi întrec pe fraţii lor de dincolo de Carpaţi. Cauza e uşor de găsit; în Transilvania, în imediata apropiere a Munţilor Orăştie , s-au exploatat încă din vechime mari resurse materiale, minereu de fier de la Ghelar si Teliuc.
După cucerirea Daciei de Romani(106 ), în zona Hunedoarei se afla centrul administrativ al exploatării miniere si a prelucrării acestuia, mărturie stând descoperirile arheologice, urmele exploatărilor antice, clădiri ale proprietarilor de mine, unelte pentru minerit, necropole ale lucratorilor de la aceste exploatări si chiar texte epigrafice aflate in zona Hunedoarei la Teliuc, Ghelar, Plosca, Cerna, Cinciş.Un alt obiectiv deosebit de interesant în considerăm cuptorul din Valea Caselor, descoperit în anul 1895, în apropiere de comuna Ghelar[2] data în sec. IX d.H. În această zonă au fost descoperite mai multe cuptoare de acest tip. Materialul dintr-un asemenea cuptor a fost transportat la Londra, în anul 1925, unde în cadrul Muzeului Ştiinţei a fost reconstituit acest cuptor[3].
În perioada evului mediu s-a dezvoltat prelucrarea fierului, prin apariţia de noi mine şi ateliere de prelucrare a fierului. Pe văile din zona Hunedoara apar ateliere care aveau acţionarea foalelui de insuflare a aerului şi a ciocanului de forje bazate pe forţa apei. Au fost identificate 15 ateliere mari care sunt consemnate pe harta domeniului Hunedoara. Trebuie precizat că din acestea o fierărie era a principelui Transilvaniei, Baia Cerna, iar restul se aflau în cadrul domeniului Castelului Hunedoara. Atelierele erau de două tipuri ateliere de tip german şi de tip românesc, olah.
Iancu Ioan Corvin de Hunedoara, marele voievod transivănean, a facilitat dezvoltarea acestui meşteşug pe domeniul Hunedoara cu atât mai mult cu cât domeniul se afla în posesia familiei Corvinilor. Fiul acestuia, Mathia Corvin, regele Ungarie, a încurajat meşteşugul fierarilor prin reducere şi scutirea acestora de impozite.
Castelul Corvinilor, minunat monument de arhitectură medievală care poate fi vizitat, a devenit incepând cu sec. al XVII sediul administraţia fierăriilor domeniului Hunedoara. Curtea castelului era organizată ca piaţă de tranzacţionare a fierului, acest fapt a dat denumirea germană a Hunedoara, Eisenmarkt.
Raportel vremii subliniau că fierul din Hunedoara este preţuit şi căutat în provinciile turceşti vecine, fiind în aceste provincii un bun plasament , afară în cazurile când perioadele de nelinişte nu tulbură relaţiile economice. După anul 1771 preţul fierului a crescut de la 4,5 – 5 florini la 7 florin şi 40 de crăiţari pentru fierul de calitate. Acest lucru a condus la creşterea profitului anual cu 20000 florini . În anii cu vânzare bună domeniul realiza 63- 64000 de florini predaţi la caseria centralei, unde se predau toate veniturile exploatărilor fiscale din Transilvana. În anul 1772 venitul era evaluat la peste 200000 de florini[4].
3.Obiective de cultură industrială semnificative al domeniului Hunedoara, Eisenmarkt.
Cultură industrială ,după modelul şi experienţa acumulată în ţările vest - europene, s-a bazat pe includerea spaţiilor de cultură industrială în circuitele turistice consacrate care există într-o regiune. Promovarea turismului industrial, a conceptului de cultură industrială, a apărut şi s-a dezvoltat în contextul restructurării industriei grea în ţările vest europene.;
Atunci când organizaţii neguvernamentale au ridicat probleme legate de zonele industriale abandonate şi de protecţia populaţiei autohtone creând o anumită presiune asupra organelor guvernamentale din regiunile afectate de restructurările masive din anii 70 -80. Asociaţiile de promovare a conceptului de cultură industrială au dorit să salveze anumite obiective care erau reprezentative pentru regiunea respectiva şi să promoveze istoria industrială regională care risca să fie dată uitării. S-a dorit :
1. Conştientizarea istoriei industriale din regiune;
2. Valorificarea diferitelor vestigii industriale, halele de fabricaţie, clădirile administrative, refolosirea acestora pentru tehnologii moderne sau alte utilizări;
3. Promovarea turismul industrial;
4. Crearea de noi locuri de muncă şi cuprinderea populaţiei autohtone în anumite activităţi economice;
Instituţii de cultură industrială trebuie să prezinte viaţa socială, cotidianul muncii, istoria socială a culturii industriale ca expresie tipică pentru modul de viaţă a unei regiuni, a unei categorii profesionale. Deşi metalurgia hunedoreană este multii milenară vom descrie mai jos doar câteva obiective de cultură industrială care au apărut începând cu sfârşitul sec. al XVIII şi până la mijlocul sec. al XX lea.
3.1.Furnalul da la Topliţa Un posibil punct de atracţie turistică
Ca urmare a măsurilor luate de Curtea din Viena 1754, de a prelua producţia de fier de la arendatori şi a o administra în regie proprie, instalaţiile metalurgice de pe teritoriul Transilvaniei sunt reconstruite şi înzestrate cu noi tehnologi. Acelaşi suflu înoitor este caracteristic şi pentru atelierele de pe domeniul Hunedoara.[5] În cadrul manufacturii de la Hunedoara s-au refăcut vechile fierării, iar numărul lor a crescut, până la mijlocul secolului al XVIII – lea de la 5 la 13.
Însemnate rezerve de minereu de fier existente la Ghelar şi Teliuc bogăţia pădurilor furnizoare de mangal , dar mai ales puternica tradiţie a prelucrării fierului de către Pădureni[6], au determinat amplasarea primului cuptor înalt, furnal, pe valea Cernei la Topliţa. Tot acum, administratorul domeniului Hunedoara, Iosif Filip de Kern, lucrează pentru deschiderea unei mine de fier pe teritoriul comunei Teliuc[7]. Însemnatele rezerve de minereu de fier existente la Ghelar şi Teliuc, dar mai ales puternica tradiţie a prelucrării fierului de către pădureni, erau suficiente argumente în favoarea amplasării primului cuptor înalt pe valea râului Cerna, la Topliţa Primul document care prezintă date concrete privind exploatarea furnalului , datează din 1787 şi consemnează faptul că în acest an, furnalul, a funcţionat 112 schimburi duble de câte 12 ore. În aceast răstimp a prelucrat 27826 măji vieneze şi 88 fonţi, (1563,9 t) de minereu, din care au rezultat 9431 măji de fontă (528 t ). Scoaterea a fost de 33,75 fonţi fontă (18,9 kg ), dintr-o maje de minereu, la producţia medie de 84 măji şi 33 fonţi,( 4,72 t )pe zi. În acel an, furnalul a fost oprit şi reparat de două ori, din acuza uzurii pronunţată a vetrei[8]. În 4 octombrie 1780 sunt trimişi patru muncitori hunedoreni în Stiria –Austria –pentru a învăţa noile procedee de lucru[9]. Printre aceştia se afla şi maistrul topitor Zaharia Pascu[10]. În primăvara anului 1780, Administraţia domeniului Hunedoara ia o serie de măsuri în vederea începerii lucrărilor de construcţie a cuptorului înalt (sau să refacă, reconstruiască un nou furnal)
La 18 ianuarie 1781, Tezauriatul din Sibiu cere Camerei aulice din Viena ca maistrul Edlinger să sosească la Hunedoara până la sfârşitul lunii martie, pentru ca la începutul lui iunie, cuptorul să poată fi în funcţie[11]. Cei doi specialişti , maistrul Edlinger însoţit de Zaharia Pascu care efectuase stagiul de pregătire în Stiria, sosesc în 31 martie 1781. Maistrul ştirian este mulţumit de amplasarea furnalului şi de calitatea lucrărilor executate. Maistul Edlinger Hotăreşte, de comun acord cu administratţia domeniului Hunedoara, să folosească piatră din împrejurimea Topliţei pentru constucţia mantalei furnalului. Creuzetul este confecţionat de maistul Edlinger din argilă[12]. La data de 21 iunie 1781, după zece zile de boală Edlinger a decedat. Lucrările fiind preluate de administratorul Matsch şi de Zaharia Pascu[13]. Conducerea operaţiunilor de producţie o are însă maistrul Zaharia Pascu care reuşeşte să pornească furnalul la 13 iulie 1781...
Vatra furnalului era puţin înclinată înspre orificiul de evacuare pentru a favoriza descărcarea produsele lichide din creuzet.
Furnalul de la Topliţa , desen din 1800
3.2.Furnalul de la Govăjdie.
O lecţie de arhitectură industrială a începutului de secol XIX
Insuficienţa producţiei furnalului de la Topliţa pentru alimentarea cu materie primă a atelierelor ce practicau afinarea fontei, a determinat Thesaurariatul din Sibiu, Hermanstat, să ia hotărârea de a mai construii un furnal pe domeniul Hunedoara . Furnalul a fost amplasat la confluenţa a două râuri în localitatea Govăjdie în imediata apropierea a atelierelor de forje . Construcţia furnalului a început în anul 1806. Deşi terminate lucrările în 1810 furnalul a fost pornit în luna aprilie a anul 1913. Costurile totale ale construcţiei a fost de 98728 florinţi şi 50 crăiţari. Pe frontispiciul furnalului a fost montată o placă cu inscripţia : Augusto Imperante Francisco Extructum 1810.
Angajatii furnalului de la Govajdie 1890
Prima campanie de exploatare a furnalului a fost foarte scurtă, 7,5 luni, datorită uzurii pronunţate a creuzetului şi faptului că s-a realizat o producţie de fontă ce asigura necesarul atelierelor din împrejurări, pentru o perioadă de cca trei ani. Producţia totală a campaniei a fost de 1380,3 tone. Furnalul suportă mai multe modificări care sunt prezentate mai jos. În anul 1837 are loc un incendiu care deteriorează instalaţia furnalului .Este aprobată Investiţia de 40529 forinţi pentru repararea furnalului , se creşte volumul la 26,45m3, este reparat sistemul de aducţie a apei, roata hidraulică şi se perfecţionează suflanta foale de tip. Debreczeny.. În 25 august 1840 este pus în funcţie un preîncălzitor de aer tip Calder adus din Rhonitz (Silezia). Pentru transportul minereului la gura furnalului, în anul 1841, se montează o linie ferată îngustă, lungă de 246,8m, din fontă turnată la Govăjdie.
În anul 1879 este înlocuit preîncălzitorul Calder cu două de tip Wasseralfingen. In periaoda 1881-1886 este înregistrată o producţie de 4600 – 5700 t/ an. În perioada 1886 –1888 instalaţia este oprită din cauza crizei economice. Producţia de vârf este realizată în anul 1889, 8800t. În anul 1901 este modernizat sistemul de insuflare amplasându-se o turbină de tip. Francisc.iar în anul 1903 în urma reparaţiei capitale este mărit volumul util la 49,39m3 . Captarea gazului de furnal cu un aparat de tip Pfort, perfecţionat ulterior cu unul tip Wordernberg. Ultima modernizare este localizată în sectorul de preîncălzire a aerului, 1914 –1915 când este înlocuit preîncălzitorul Wasseralfingen cu unul tip Cowper. Furnalul a funcţionat până în anul 1924.
. 3.3. Hidrocentrala de la Căţănaş. Un miracol al tehnicii
Aval de furnalul de la Govăjdie putem vizita centrala hidroelectrică de la Căţănaşi, obiectiv de la începutul sec XIX lea, care se află în funcţiune. Generatoarele de energie electrică datează din anul 1909. Hidrocentrala Căţănaş şi cetrala termoelectrică CET 1 Hunedoara au făcut parte din nucleul energetic creat la U.F.Hunedoara la începutul secolului XX pentru a susţine activitatea societăţii.
Mai poate fi văzut în acest loc ,aval de furnalul de la Govăjdie , sistem de colectare a apelor necesară hidrocentralei
Evoluţia acestui nucleu energetic a U.F.Hunedoara a fost următorul:
1. Hidrocentralele de la Căţănaşi şi Govăjdie în anii 1910 –1911 (Hidrocentrala Căţănaşi se afla în funcţie în prezent , având turbine originale cu an de fabricaţie 1909 Ganz Budapesta);
2. Uzina termoelectrică Hunedoara în anul 1914, clădire existentă în incinta societăţii Siderurgica;
3.4.Centrala termoelectrică Hunedoara(CET1). O clădire de patrimoniu al culturii industriale hunedorene
CET 1 a făcut parte din nucleul energetic creat la Uzinei de Fier .Hunedoara (UFH) la începutul secolului XX pentru a susţine activitatea societăţii.
Crearea nucleului energetic din Hunedoara a făcut parte din faza de dezvoltare a bazei proprii mecano-energetice a UFH în scopul dezvoltării sectorului de elaborare a fontei şi oţelului la Hunedoara. Clădirea CET 1 trebuie tratată ca un obiectiv de patrimoniu a culturii industriale. În zona Hunedoarei este singura clădire reprezentativă de arhitectură industriale a sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX.
3.5.Turnătoria veche. O clădire cu arhitectură industrială specifică deceniului al III lea a secolului XX.
Secţia Turnătoria Veche a făcut parte din planul de dezvoltare pe care la parcurs U.F.H. în perioada 1927 –1941. Patronatul din acea perioadă dorea o prelucrare a fontei care era obţinută de societate.UFH avea în acea perioadă cinci furnale cu o producţie medie 150000 t/an. Secţia este înfiinţată în 1938. Existând mai multe etape în dezvoltarea sectorului de turnătorie. Secţia avea un sector de turnare piese de fontă şi bronz cu o capacitate de 10000 tone /an şi un sector de turnare a tuburilor de fontă cu diamentrul de 50-1000 mm cu o capacitate de 10000 tone tuburi/an.
3.6.Muzeul Fierului. Un locaş ce nu trebuie ocolit de turişti
Muzeul Fierului a luat fiinţă în anul 1974, la aniversarea a 90 ani de la înfiinţarea societăţii. Materialul expus prezintă evoluţia prelucrării metalului din perioada Hallstatt şi până în prezent. Muzeul este dispus la intrarea în cadrul SC Siderurgica SA Hunedoara în imediata apropiere a Castelului Corvinilor.
Cuptorul din Valea Caselor un cuptor de mare performanţă pentru sec al IX lea. Macheta acestui obiectiv deosebit de interesant se află în cadul exponatelor din cadrul muzeuluzi. ,cuptorul din Valea Caselor, descoperit în anul 1895, în apropiere de comuna Ghelar[14] datat în sec. IX d.H. În această zonă au fost descoperite mai multe cuptoare de acest tip. Materialul dintr-un asemenea cuptor a fost transportat la Londra, în anul 1925, unde în cadrul Muzeului Ştiinţei a fost reconstituit acest cuptor[15].
Cuptorul existent în zona amintită se află la circa 3km de marginea comunei Ghelar. Materialul existent se află în atenţia autorului şi a specialiştilor de la Castelul Corvinilor în vederea reconstruirii la faţa locului sau transportarea şi refacerea lui într-un spaţiu care poate fi vizionat de turişti. Pe lângă istoria multii milenară a producerii fierului la Hunedoara, exponatele prezintă evoluţia sectoarelor actuale a societăţi :
· de producere a fontei de la furnalul de la Topliţa şi până la furnalele de 1000m3
· de producere a oţelului de la conv. Bessemer, Oţelăriile Siemens, Oţelăriile electrice;
· de producere a cocsului;
· de laminoare ;
· mecano - energetic;
· transporturi;
[1] lupa de fire a fost gasita in sapaturile din dealul Sanpetru, efectuate de prof. T.Marisi care a si datat aceasta piesa.
[2] La cca.20km de Hunedoara
[3] Ioan, 1998,p150, articol publicat în revista Steel Times ,luna aprilie.Nr de ordine în Muzeul de la Londra a Cuptorului din Valea Caselor este 20-1925-115. O machetă a acestui cuptor se află în Muzeul Fierului din Hunedoara.
[4] Surdu B 1960, 120.
[5] Chindler N, Lazăr I , 1977, 341 – 354.
[6] Denumire dată locuitorulor acestei zone;
[7] Fridvaldszky J,1767,92-98.
[8] Ibidem.
[9] Arh. Stat. Cluj. Fond. T.M.doc. nr. 694-697 din 25 iulie 1781.
[10] Arh. Stat. Cluj. Fond. T.M.doc. nr 9 din 4 ianuarie 1780, f.3.
[11] Ibidem.doc. nr.30 din 18 ianuarie 1781, f.9.
[12] Arh. Stat. Cluj. Fond. T.M.doc. nr.327 din 7 aprilie 1781.
[13] Ibidem.doc. nr.694/697 din 25 iulie 1781.
[14] La cca.20km de Hunedoara
[15] Ioan, 1998,p150, articol publicat în revista Steel Times ,luna aprilie.Nr de ordine în Muzeul de la Londra a Cuptorului din Valea Caselor este 20-1925-115. O machetă a acestui cuptor se află în Muzeul Fierului din Hunedoara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu