Norii discordiei

Norii discordiei

Vineri 10 Octombrie 2008

CARAŞ-SEVERIN.

Propunerea Administraţiei Combinatului TMK Reşiţa de diminuare a salariilor tuturor angajaţilor din patru secţii ale uzinei reşiţene, a dus la răcirea relaţiilor dintre conducere şi Sindicatul Vatra. Doar cu câteva luni în urmă, ar fi părut un scenariu absurd ca liderul sindical Iancu Muhu şi conducerea TMK Reşiţa să ajungă să ceară justiţiei, să intervină pentru aplanarea unui virtual conflict. Ieri, am trăit să o vedem şi pe asta. Invitaţi de către liderul de sindicat, la o conferinţă de presă, consiliera directorului general TMK Reşiţa, Ioan Romulus Vasile, i-a somat pe toţi reprezentanţii presei cărăşene să părăsească incinta combinatului, motivând că şeful ei nu şi-a dat acceptul pentru nicio conferinţă la sediul sindicatului, aflat în incinta societăţii. Foarte rapid, am aflat şi motivul pentru care s-a ajuns la o asemenea atitudine. Supărarea dintre cele două părţi a pornit de la o propunere, semnată de Ioan Romulus Vasile, prin care administraţia combinatului TMK Reşiţa, a cerut diminuarea salariilor pentru angajaţii următoarelor secţii: Oţelărie (OE), Turnare continuă (MTC), Întreţinere - reparaţie şi Energetică, în acest caz, doar pentru angajaţii CH Crăinicel. Motivele deciziei au fost prezentate şi conducerii sindicale, printre reproşurile conducerii figurând „afectarea cifrelor de plan prin neglijenţe tehnologice colective repetate (la MTC), starea generată de avaria de la cuptorul Oţelăriei electrice, ca urmare a unui lanţ de neglijenţe, care au favorizat un eveniment tehnic în noaptea de 18 septembrie şi pentru dezordinea şi mizeria găsită la CH Crăinicel, care a favorizat producerea unui alt eveniment, la data de 26 septembrie.“ Rezultatele economice i-au deranjat, inclusiv, pe şefii TMK de la Moscova. Într-o adresă recentă, trimisă conducerii de la Vatra, se spune că salariile angajaţilor Artrom Slatina şi a celor de la Volski (Rusia) sunt mai mici decât ale reşiţenilor şi, drept urmare, pretenţiile faţă de performanţele economice ale combinatului reşiţean sunt pe măsura lefurilor. Justificarea sancţiunilor, propuse de Ioan Romulus Vasile, se face conform unor paragrafe din Contractul Colectiv de Muncă. Revenind la răspunsul sindical, de ieri a fost trimisă o solicitare juriştilor Federaţiei Metarom, pentru acţionarea în instanţă a conducerii TMK Reşiţa. Iancu Muhu precizând că „nu este normal, ca în urma avariilor, să fie sancţionaţi şi oameni care nu au fost la lucru“. Din păcate, este posibil ca acest conflict, încă mocnit, să degenereze, Muhu luând în calcul chiar şi posibilitatea unei greve generale.

Pentru că, in pragul aderării la UE, prioritare in siderurgie sunt investiţiile, TMK Reşiţa produce profit de subzistenţă.

Vineri 13 Octombrie 2006

Recentul deranj din industria siderurgică romanească, provocat de avertismentul comun al Ministerului Economiei şi Comerţului (MEC) şi Ministerul Integrării Europene, vizavi de o posibilă returnare a ajutoarelor de stat primite de unele societăţi romaneşti, pare să nu facă valuri la Reşiţa. La noi nu există niciun motiv să nu ne indeplinim parametrii de fiabilitate pe care si avem angajaţi cu comunitatea europeană. Suntem in grafic, aceasta inseamnă că vom parcurge toţi paşii de performanţă pe care si avem, mă refer acum la investiţiile in tehnologie, de asemenea, şi la cele care se referă la partea ecologică a funcţionării combinatului!, ne-a declarat Ioan Romulus, directorul general al TMK Reşiţa. Conform negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, de la inceputul anului trecut, Romania nu mai are voie să acorde ajutoare de stat intreprinderilor siderurgice. UE permisese statului roman să ajute societăţile romaneşti cu condiţia ca acestea să devină profitabile la sfarşitul lui 2008. In acelaşi timp, companiile siderurgice autohtone trebuiau să facă investiţii in tehnologie şi mediu, in paralel cu inchiderea capacităţilor neviabile.
Neindeplinirea de către statul roman a obligaţiilor privind restructurarea siderurgiei putea amana aderarea la UE. Totodată, in cazul in care s-ar fi constatat acordarea de ajutoare de stat ilegale, acestea vor trebui returnate imediat după aderare. Informaţiile neoficiale ne indică faptul că nu Reşiţa şi Oţelu Roşu trebuie să-şi facă probleme din cauza returnării ajutoarelor de stat, ci este vorba de platformele din Hunedoara şi Roman, unde a fost ascunsă această formă de sprijin financiar din partea Guvernului.
Revenind la Reşiţa, combinatul a primit, din 1993 şi pană in 2004, ajutoare in sumă totală de 4,707 miliarde de lei. Să recunoaştem, o sumă mică faţă de cele 30,598 miliarde acordate Galaţiului. Conform Anexei 7 din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Reşiţa mai trebuie să plătească un preţ, in schimbul ajutoarelor primite pană acum. Astfel, in afara inchiderii laminoarelor de profile uşoare, realizată deja, calendarul mai prevede, in trimestrul patru al anului 2007, inchiderea definitivă a capacităţilor de producere a profilelor mijlocii şi speciale. De asemenea, la sfarşitul lui 2008, TMK Reşiţa nu va mai avea voie să posede capacităţi de laminare a profilelor grele.
Condiţia impusă Reşiţei, ca de altfel şi tuturor celorlalte societăţi ce au beneficiat de ajutoare de stat, este ca la sfarşitul lui 2008 să aibă un profit brut de cel puţin 1,5 la sută din cifra de afaceri. După ani de zile de pierderi, combinatul a raportat in 2005 un profit de aproximativ 200.000 de euro. Ioan Romulus: Nu se poate vorbi de un profit adevărat la TMK Reşiţa. E mai curand unul de subzistenţă, pentru că noi derulăm investiţii importante, in concordanţă cu toate criteriile care ne-au fost impuse. Suma totală a investiţiilor in perioada 2002-2008 este de 30 milioane de dolari, deşi ştiţi bine că in 2003 nu s-a investit nimic. Dar, in 2006-2008, noi cheltuim cu tehnologia cam 21 milioane de dolari, cea mai mare pondere avand-o instalaţia de turnare continuă, apoi, la oţelărie, vreo 7. In ceea ce priveşte investiţia in mediu, intre 2006 şi 2008 se cheltuiesc 1,8 milioane, astfel că in perioada 2002-2008 va rezulta o sumă de 8 milioane dolari. Desigur, ponderea o are instalaţia de desprăfuire, dar mai sunt şi amenajările de antifonie, iar ceea ce trebuie să mai facem sunt platformele ecologice pentru depozitarea zgurei.
Chiar dacă Ioan Romulus s-a ferit să divulge o sumedenie de date din activitatea combinatului, sub pretextul confidenţialităţii, se estimează că anul viitor se va atinge o producţie de 352.000 tone, iar la sfarşitul lui 2008 se vor face 450.000. Cu toate acestea, cu tot trendul ascendent, nici pomeneală de dividende pentru acţionarii fostului CSR. Cel puţin in acest moment...
Matei B�tea