Criza, ca o aşteptare americană. Criza, ca o aşteptare americană

Criza, ca o aşteptare americană
Lăcomia, forţa motrice a crizei.

aparut in Jurnalul de Caras Severin, 7 ianuarie 2009
Dr. ing. Romulus Vasile Ioan

jurnaldecaras@informmedia.ro

Fenomenul actual cunoscut sub numele de criză s-a manifestat în SUA începând cu toamna anului 2007, iar la noi din luna august 2008. În mod pregnant s-a vorbit despre criză doar voalat, fiindcă viaţa politică românească se afla în durerile facerii electorale. Criza imobiliară americană a generat criza subprimă, iar de aici s-a ajuns la criză financiară generând scăderea bruscă a lichidităţilor în piaţa globală de credit şi în sistemele bancare. Cauza este eşecul companiilor care au investit în ipotecile subprime (cu grad ridicat de risc). Criza a scos la iveală grave deficienţe în sistemul financiar global democratizat excesiv. În piaţă a apărut supraconsum, ceva asemănător cu consumul care duce la obezitate. De fapt, lăcomia înseamnă cum să avem cât mai mult, cum să consumăm cât mai mult, cum să mâncăm cât mai mult. Românul nu este un individ obez, este un hipocaloric, obezitatea este o manifestare destul de recentă, odată cu consumul de Cola, de Hamburger, Hot-dog, de KFC, de SUV, de E-uri, de gusturi şi culori comerciale, copiat importate (după metoda copy-paste) fără foarte mult discernământ. Iată cum aşteptarea americanilor s-a transformat în copierea obiceiurilor via Europa. Obiceiul de a supraconsuma fără discernământ din viaţa de toate zilele are corespondent în finanţe, monedă, bănci, credite. Medicina ne prezintă etiologia obezităţii şi efectele dezastroase asupra sănătăţii omului. Ce copiem noi românii, copiem numai ce ne place, adică excesul de consum nu cel de muncă. Excesul de consum împins către viciu cu multiplele lui stări exprimate prin mania consumului, a cumpărăturilor cu nesăbuinţă – loveşte omul de două ori. Mai întâi e lovită sănătatea şi apoi sunt lovite bugetele de familie. Omul cumpără, plăteşte, cineva câştigă, nici într-un caz omul de rând. Aşa cum spune şi medicina nu consumul produce criza/obezitatea, ci dezorganizarea consumului. În fapt consumul este motorul care împinge înainte piaţa de producţie şi cea de bani. În fapt, cât trebuie să consume un om? Conştientizăm raportul nevoie/dorinţă? Din această dilemă nu vom putea ieşi! Am zis!