Creditul, o călătorie financiară în timp (2)
dr. ing. Romulus Vasile Ioan,
jurnaldecaras@informmedia.ro
aparut in Jurnal de Caras Severin 20 ianuarie 2009
Creditul face posibil ca o familie să aibă maşină (chiar două/trei maşini), casă, casă de vacanţă, casă pentru închiriere, concedii, fără să ai toţi banii (în accepţiunea noastră românească), el permite această călătorie financiară în timp. În State dacă nu ai card de credit, nu ai istoric financiar, deci nu exişti. Biletul pentru această călătorie, era şi este, creditul ipotecar cu rată variabilă, având rata iniţială sub media pieţei oferită pe doi ani de zile. Începerea achitării ratelor mari după doi ani se presupune că generează o refinanţare a ipotecii, profitând de creşterea preţului şi a comisioanelor.
Creditul înseamnă consumul, el mulţumeşte şi consumatorul şi pe cel ce produce pentru consum (bunuri sau servicii). Beneficiarii sunt: construcţiile, imobiliarele (casa de zi cu zi, casa de vacanţă, casa pentru închiriere, casa ca investiţie imobiliară), industria de autovehicule (maşina familiară şi cea de piaţă, cea de fiţe), piaţa imobiliară - zona speculativă, care a creat prima turbulenţă, băncile de credit, băncile de investiţii, familia americană atât timp cât a achitat ratele şi dobânda. Uşurinţa de a obţine credite, bani ieftini, a generat în mod escaladat preţurile pe piaţa imobiliară (fenomen asemănător şi la noi....).
Când banii sunt aproape gratis, creditorii îşi întind pătura până nu mai au pe cine credita. Băncile de credit au inventat noi metode ultra lejere de creditare. Consecutiv, băncile de investiţii au pus în practică tehnici pentru a transfera riscul creditării către alţi investitori, fonduri de investiţii, fonduri mutuale, fonduri de pensii, grupări dornice de profit. Au apărut în bilaţurile contabile, mijloace de investiţii structurale. Numai că standardele de creditare s-au prăbuşit iar ipotecile au devenit accesibile pentru persoane cu risc foarte mare. Băncile şi-au vândut derivatele din ipotecile cu grad mare de risc, prezentându-le ca obligaţiuni de plată garantate. Băncile au subestimat riscul acordării împrumuturilor „Ninja“.
aparut in Jurnal de Caras Severin 20 ianuarie 2009
Creditul face posibil ca o familie să aibă maşină (chiar două/trei maşini), casă, casă de vacanţă, casă pentru închiriere, concedii, fără să ai toţi banii (în accepţiunea noastră românească), el permite această călătorie financiară în timp. În State dacă nu ai card de credit, nu ai istoric financiar, deci nu exişti. Biletul pentru această călătorie, era şi este, creditul ipotecar cu rată variabilă, având rata iniţială sub media pieţei oferită pe doi ani de zile. Începerea achitării ratelor mari după doi ani se presupune că generează o refinanţare a ipotecii, profitând de creşterea preţului şi a comisioanelor.
Creditul înseamnă consumul, el mulţumeşte şi consumatorul şi pe cel ce produce pentru consum (bunuri sau servicii). Beneficiarii sunt: construcţiile, imobiliarele (casa de zi cu zi, casa de vacanţă, casa pentru închiriere, casa ca investiţie imobiliară), industria de autovehicule (maşina familiară şi cea de piaţă, cea de fiţe), piaţa imobiliară - zona speculativă, care a creat prima turbulenţă, băncile de credit, băncile de investiţii, familia americană atât timp cât a achitat ratele şi dobânda. Uşurinţa de a obţine credite, bani ieftini, a generat în mod escaladat preţurile pe piaţa imobiliară (fenomen asemănător şi la noi....).
Când banii sunt aproape gratis, creditorii îşi întind pătura până nu mai au pe cine credita. Băncile de credit au inventat noi metode ultra lejere de creditare. Consecutiv, băncile de investiţii au pus în practică tehnici pentru a transfera riscul creditării către alţi investitori, fonduri de investiţii, fonduri mutuale, fonduri de pensii, grupări dornice de profit. Au apărut în bilaţurile contabile, mijloace de investiţii structurale. Numai că standardele de creditare s-au prăbuşit iar ipotecile au devenit accesibile pentru persoane cu risc foarte mare. Băncile şi-au vândut derivatele din ipotecile cu grad mare de risc, prezentându-le ca obligaţiuni de plată garantate. Băncile au subestimat riscul acordării împrumuturilor „Ninja“.
Criza, ca o aşteptare americană (4)
Cum să mutăm viitorul în prezent!
Cum să mutăm viitorul în prezent!
dr. ing Romulus Vasile Ioan;
aparut in Jurnal de Caras Severin 27 ianuarie 2009
Liberalismul american în acordarea creditelor a format o conduită lipsită de cheie de securizare, posibilitatea de returnare a lui. Banca se baza numai pe exuberanţa pieţei. Relevant sau nu, în State: o familie deţinea în medie 12-14 carduri de credit din care 40% în overdraft (fără acoperire). Împrumuturile ipotecare crescuseră de la 5% în 1994, la 20% în 2006. Apăruseră Credite Ninja, sinucigaşe, la care nu se cerea să ai loc de muncă stabil, nu se cerea un venit stabil şi nici măcar o garanţie pe alte bunuri. Se anula regula de bază a acordării creditului, returnarea lui. Maşina timpului era şi este Banca utilizând drept combustibil, creditul, având următorul parcurs: familia se îndatorează pentru un mare număr de ani, obţine ce îşi doreşte, returnarea ratei şi a dobânzii, an de an, lună de lună.
Banii zboară dintr-un cont în altul, de la o bancă la alta, dintr-o ţară în alta, de pe un continent pe altul, calculatorul face să circule miliarde de euro sau dolari, din prezent în viitor, dintr-o ţară în alta. Printr-un simplu click, imense sume de bani sunt plasate în viitor. Banii sunt adunaţi în bănci, la bursă sunt schimbaţi pe acţiuni, pe certificate, titluri (cum ar fi: titluri de valoare; fonduri de investiţii, fonduri de pensii, fonduri ipotecare). Rezultatul este o „Criză financiară“!. Ce poate urma? Simplu, recesiune! Două amănunte interesante: peste 1,3 milioane de case au ajuns să fie lichidate în 2007, cantitatea de credite ipotecare neachitate, dacă le includem şi pe cele rezidenţiale şi comerciale, este de 14.000 miliarde de dolari (Ben Bernanke, Preşedinte al Fed). Nu voi exclude din multitudinea de cauze neîncrederea generată de o anumită formă de manipulare. De ce este nevoie? La noi toată lumea vorbeşte de un plan anticriză, ce uşor se zice, dar ce greu se pune pe hârtie şi în practică. Planul anticriză este de fapt un sistem de ecuaţii cu „n“ necunoscute, cum să-l rezolvi? Numai ministru de Finanţe să nu fi în acest moment!
Liberalismul american în acordarea creditelor a format o conduită lipsită de cheie de securizare, posibilitatea de returnare a lui. Banca se baza numai pe exuberanţa pieţei. Relevant sau nu, în State: o familie deţinea în medie 12-14 carduri de credit din care 40% în overdraft (fără acoperire). Împrumuturile ipotecare crescuseră de la 5% în 1994, la 20% în 2006. Apăruseră Credite Ninja, sinucigaşe, la care nu se cerea să ai loc de muncă stabil, nu se cerea un venit stabil şi nici măcar o garanţie pe alte bunuri. Se anula regula de bază a acordării creditului, returnarea lui. Maşina timpului era şi este Banca utilizând drept combustibil, creditul, având următorul parcurs: familia se îndatorează pentru un mare număr de ani, obţine ce îşi doreşte, returnarea ratei şi a dobânzii, an de an, lună de lună.
Banii zboară dintr-un cont în altul, de la o bancă la alta, dintr-o ţară în alta, de pe un continent pe altul, calculatorul face să circule miliarde de euro sau dolari, din prezent în viitor, dintr-o ţară în alta. Printr-un simplu click, imense sume de bani sunt plasate în viitor. Banii sunt adunaţi în bănci, la bursă sunt schimbaţi pe acţiuni, pe certificate, titluri (cum ar fi: titluri de valoare; fonduri de investiţii, fonduri de pensii, fonduri ipotecare). Rezultatul este o „Criză financiară“!. Ce poate urma? Simplu, recesiune! Două amănunte interesante: peste 1,3 milioane de case au ajuns să fie lichidate în 2007, cantitatea de credite ipotecare neachitate, dacă le includem şi pe cele rezidenţiale şi comerciale, este de 14.000 miliarde de dolari (Ben Bernanke, Preşedinte al Fed). Nu voi exclude din multitudinea de cauze neîncrederea generată de o anumită formă de manipulare. De ce este nevoie? La noi toată lumea vorbeşte de un plan anticriză, ce uşor se zice, dar ce greu se pune pe hârtie şi în practică. Planul anticriză este de fapt un sistem de ecuaţii cu „n“ necunoscute, cum să-l rezolvi? Numai ministru de Finanţe să nu fi în acest moment!
Criza, ca o aşteptare americană (5)
Cumpărarea unui gap sau cum să cumperi o datorie
Cumpărarea unui gap sau cum să cumperi o datorie
dr. Romulus Vasile Ioan,
aparut in Jurnal de Caras Severin 4 februarie 2009
Excesul de creditare susţine excesul de consum deci Supraproducţie! Cercul care se închide. Aveam doi parteneri lacomi, clientul care vrea să obţină totul acum şi banca care dorea să aibe cu orice preţ clienţi. E de vină societatea de consum care ne încurajează să cheltuim peste posibilităţile noastre? Nu! Ne convine obţinerea unui lucru foarte uşor. Sistemul bancar american permite băncilor de investiţii să transforme ipotecile în derivaţi (Piaţa ipotecilor, The Community Reinvestment Act, se desfăşura prin Fannie Mae şi Freddie Mac, instituţii create de guvernul american) şi ulterior să le tranzacţioneze pe piaţă. Derivatele au îmbrăcat forme complexe, au devenit instrumente financiare atractive, agenţiile de rating acordându-le suspect de multă încredere, atrăgând noi fonduri cu disiparea riscului. Cu rating foarte bun şi profit garantat, produsele derivate, au atras multe instituţii financiare şi bănci de investiţii, erau vândute şi revândute, au ajuns la companii şi la populaţie, au fost utilizate pe piaţa speculaţiilor imobiliare pe alte pieţe - cum ar fi petrolul. În acest mod banca îşi scădea gradul propriu de risc şi putea obţine credite de la terţe instituţii financiare. Derivaţii reintrau în piaţa financiară ca nişte produse atractive care ulterior s-au dovedit a fi gap-puri?!! Era un joc cinstit ? Unii nu ştiau ce cumpără, iar alţii nu spuneau ce vând. De fapt era o aruncare a unei mingi fierbinţi de la unul la altul, care din august 2008 avea să ardă. La noi există o amnezie şi o criză de otită acută atunci când vine vorba de criză. Ignorarea unui fenomen complex cum este acesta nu REZOLVĂ PROBLEMA. Criza are o evoluţie obiectivă, cu factori agravanţi de natură subiectivă greu de controlat. Multă lume, sub inspiraţia nefastă a unor declaraţii populiste, mai cred că: pe valea noastră nu o să fie criză. Criza care ne-a stricat planurile de viitor este un fenomen recent şi foarte complex, de aceea concluziile legate de redresare trebuie să fie rezervate. Nu înseamnă că trebuie să rămânem pasivi, trebuie să acţionăm. Cu siguranţă că vom ieşi cu toţii şifonaţi.
Excesul de creditare susţine excesul de consum deci Supraproducţie! Cercul care se închide. Aveam doi parteneri lacomi, clientul care vrea să obţină totul acum şi banca care dorea să aibe cu orice preţ clienţi. E de vină societatea de consum care ne încurajează să cheltuim peste posibilităţile noastre? Nu! Ne convine obţinerea unui lucru foarte uşor. Sistemul bancar american permite băncilor de investiţii să transforme ipotecile în derivaţi (Piaţa ipotecilor, The Community Reinvestment Act, se desfăşura prin Fannie Mae şi Freddie Mac, instituţii create de guvernul american) şi ulterior să le tranzacţioneze pe piaţă. Derivatele au îmbrăcat forme complexe, au devenit instrumente financiare atractive, agenţiile de rating acordându-le suspect de multă încredere, atrăgând noi fonduri cu disiparea riscului. Cu rating foarte bun şi profit garantat, produsele derivate, au atras multe instituţii financiare şi bănci de investiţii, erau vândute şi revândute, au ajuns la companii şi la populaţie, au fost utilizate pe piaţa speculaţiilor imobiliare pe alte pieţe - cum ar fi petrolul. În acest mod banca îşi scădea gradul propriu de risc şi putea obţine credite de la terţe instituţii financiare. Derivaţii reintrau în piaţa financiară ca nişte produse atractive care ulterior s-au dovedit a fi gap-puri?!! Era un joc cinstit ? Unii nu ştiau ce cumpără, iar alţii nu spuneau ce vând. De fapt era o aruncare a unei mingi fierbinţi de la unul la altul, care din august 2008 avea să ardă. La noi există o amnezie şi o criză de otită acută atunci când vine vorba de criză. Ignorarea unui fenomen complex cum este acesta nu REZOLVĂ PROBLEMA. Criza are o evoluţie obiectivă, cu factori agravanţi de natură subiectivă greu de controlat. Multă lume, sub inspiraţia nefastă a unor declaraţii populiste, mai cred că: pe valea noastră nu o să fie criză. Criza care ne-a stricat planurile de viitor este un fenomen recent şi foarte complex, de aceea concluziile legate de redresare trebuie să fie rezervate. Nu înseamnă că trebuie să rămânem pasivi, trebuie să acţionăm. Cu siguranţă că vom ieşi cu toţii şifonaţi.
Criza, ca o aşteptare americană.(6)
Rezolvarea crizei în variantă mioritică
dr. ing. Romulus Vasile Ioan,
aparut in Jurnal de Caras Severin 11 februarie 2009
În toamna lui 2008, în State şi în China (două puteri dar şi exterme), se intervenea masiv în economie: în iulie-august 2008, Ben Bernanke Preşedinte Fed, anunţă Regula Z- care interzice acordarea ipotecilor insuficient documentate; Administraţia Bush, Fed (Federal Reserve Bank ), Congresul aprobă 700 mld de dolari, destinaţi salvării sistemului bancar, reprezentânt doar 5% din totalul creditelor neachitate din SUA; liderii democraţi din Congresul SUA cer Trezoreriei ajutor financiar pentru constructori auto americani, aflaţi în dificultate, motivând că „trebuie să apărăm interesele contribuabililor americani, să protejăm locurile de muncă şi pensiile a sute de mii de lucrători din industria auto americană, să oprim eroziunea producţiei şi să creştem economia“. Băcile americane primesc 120 mld $ din fondul de salvare a sectorului bancar. În decembrie 2008, Fed cere reducerea dobânzii de politică monetară de la 1% la 0,25 %. În decembrie 2008, Guvernul chinez aproba un pachet masiv de stimuli economici în valoare de 4.000 de miliarde de yuani, echivalentul a 586 de miliarde de dolari, până în 2010, pentru a susţine cererea internă. Investiţiile vor fi axate pe infrastructură, sector cheie ca parte dintr-o politică fiscală „activă“. La NOI, debutul crizei găşte autorităţile preocupate de campania electorală. La 6 luni de la apariţia ştirii că este criză, pe Valea Bârzavei, unii mai gândesc că poate pe la noi nu o să fie criză. Putem ignora un fenomen cum este CRIZA. Cu siguranţă NU, cu tot populismul de care vrem să dăm dovadă. În fapt, pentru manageri sau oamenii politici, Criza este un război, care pe care. Adică se dă situaţia tactică, echipamentul şi muniţia, canalele de comunicare, soldaţii din prima linie sunt instruiţi, baionetele sunt puse la cătarea puştii şi se primeşte comanda: în tranşee! Pentru economie situaţia tactică este Bugetul, cu PIB-ul sfârtecat în procente. Iarna ne prinde pe NOI întotdeauna nepregătiţi, am auzit în sfîrşit că se fac pregătiri de îngheţ, un preten mi-a atars atenţia: „Îngheţarea salariilor, măi!“
Criza, ca o aşteptare americană (7)
Rezolvarea crizei în variantă mioritică (2)
dr. ing Romulus Vasile Ioan,
În toamna lui 2008, în State şi în China (două puteri dar şi exterme), se intervenea masiv în economie: în iulie-august 2008, Ben Bernanke Preşedinte Fed, anunţă Regula Z- care interzice acordarea ipotecilor insuficient documentate; Administraţia Bush, Fed (Federal Reserve Bank ), Congresul aprobă 700 mld de dolari, destinaţi salvării sistemului bancar, reprezentânt doar 5% din totalul creditelor neachitate din SUA; liderii democraţi din Congresul SUA cer Trezoreriei ajutor financiar pentru constructori auto americani, aflaţi în dificultate, motivând că „trebuie să apărăm interesele contribuabililor americani, să protejăm locurile de muncă şi pensiile a sute de mii de lucrători din industria auto americană, să oprim eroziunea producţiei şi să creştem economia“. Băcile americane primesc 120 mld $ din fondul de salvare a sectorului bancar. În decembrie 2008, Fed cere reducerea dobânzii de politică monetară de la 1% la 0,25 %. În decembrie 2008, Guvernul chinez aproba un pachet masiv de stimuli economici în valoare de 4.000 de miliarde de yuani, echivalentul a 586 de miliarde de dolari, până în 2010, pentru a susţine cererea internă. Investiţiile vor fi axate pe infrastructură, sector cheie ca parte dintr-o politică fiscală „activă“. La NOI, debutul crizei găşte autorităţile preocupate de campania electorală. La 6 luni de la apariţia ştirii că este criză, pe Valea Bârzavei, unii mai gândesc că poate pe la noi nu o să fie criză. Putem ignora un fenomen cum este CRIZA. Cu siguranţă NU, cu tot populismul de care vrem să dăm dovadă. În fapt, pentru manageri sau oamenii politici, Criza este un război, care pe care. Adică se dă situaţia tactică, echipamentul şi muniţia, canalele de comunicare, soldaţii din prima linie sunt instruiţi, baionetele sunt puse la cătarea puştii şi se primeşte comanda: în tranşee! Pentru economie situaţia tactică este Bugetul, cu PIB-ul sfârtecat în procente. Iarna ne prinde pe NOI întotdeauna nepregătiţi, am auzit în sfîrşit că se fac pregătiri de îngheţ, un preten mi-a atars atenţia: „Îngheţarea salariilor, măi!“
Criza, ca o aşteptare americană (7)
Rezolvarea crizei în variantă mioritică (2)
dr. ing Romulus Vasile Ioan,
jurnaldecaras@informmedia.ro
Criza ne reînvaţă ce este nevoia punând, de voie sau de nevoie încă un sfetăr pe noi. E o formă de supravieţuire, nici nu trăim nici nu murim. Se poate oare: consum mare cu venituri mici? Soluţia este să furăm? Ce facem dacă nu ţine chestia cu glaucomul! Toate măsurile anticriză trebuie luate prin cunoaşterea deplină a contextului şi influenţelor internaţionale, ale globalizării vieţii economice şi financiare. Nu este uşor şi de aceea bugetul s-a lăsat aşteptat. Criza financiară generează o criză economică, apoi o criză a locurilor de muncă, de aici la criza în viaţa socială este doar un pas. Cine poate şti ce şi cât se pierde?
Criza socială perturbă grav familiile cu efecte greu de cuantificat, se poate să apară o criză a familiei? Sigur această enumerare incompletă de la financiar la familie ne crează o stare de angoasă, de fapt nu trebuie să disperăm, lucrurile enumerate pot fi pricepute, iar omul trebuie să fie optimist în căutarea de soluţii, numai în analiză şi execuţie omul trebuie să fie pragmatic.
Pentru a avea soluţii trebuie să clarificăm următoarele aspecte legate de originea efectelor actualei crize, care vin de pe filiera americană şi câte vin din Europa; din efectul de gobalizare a economiei romaneşti; din lipsa de randamente a unor tehnologii, din aspecte subiective de a masca ineficient şi a le arunca pe seama crizei, că vinovat general de tot şi toate; din prudenţa de debut a guvernanţilor; din prudenţa în creditare a băncilor româneşti; din lipsa de mentalitate a unei naţii silită de o jumătate de secol să aibe mai multe găuri la brăcinar. Criza aceasta ne-a arătat cât de mică este lumea, cât de legaţi suntem unii de alţii din State şi până în China, via Europa. Cred că azi ne vom trezi la realitate. Dacă în State se plătesc poliţele bubble-lui imobiliar, noi plătim acum poliţele bubble-ul politc, o fi drept? Habar n-am! Adică soluţia este: rămâne cum am stabilit!
Criza ne reînvaţă ce este nevoia punând, de voie sau de nevoie încă un sfetăr pe noi. E o formă de supravieţuire, nici nu trăim nici nu murim. Se poate oare: consum mare cu venituri mici? Soluţia este să furăm? Ce facem dacă nu ţine chestia cu glaucomul! Toate măsurile anticriză trebuie luate prin cunoaşterea deplină a contextului şi influenţelor internaţionale, ale globalizării vieţii economice şi financiare. Nu este uşor şi de aceea bugetul s-a lăsat aşteptat. Criza financiară generează o criză economică, apoi o criză a locurilor de muncă, de aici la criza în viaţa socială este doar un pas. Cine poate şti ce şi cât se pierde?
Criza socială perturbă grav familiile cu efecte greu de cuantificat, se poate să apară o criză a familiei? Sigur această enumerare incompletă de la financiar la familie ne crează o stare de angoasă, de fapt nu trebuie să disperăm, lucrurile enumerate pot fi pricepute, iar omul trebuie să fie optimist în căutarea de soluţii, numai în analiză şi execuţie omul trebuie să fie pragmatic.
Pentru a avea soluţii trebuie să clarificăm următoarele aspecte legate de originea efectelor actualei crize, care vin de pe filiera americană şi câte vin din Europa; din efectul de gobalizare a economiei romaneşti; din lipsa de randamente a unor tehnologii, din aspecte subiective de a masca ineficient şi a le arunca pe seama crizei, că vinovat general de tot şi toate; din prudenţa de debut a guvernanţilor; din prudenţa în creditare a băncilor româneşti; din lipsa de mentalitate a unei naţii silită de o jumătate de secol să aibe mai multe găuri la brăcinar. Criza aceasta ne-a arătat cât de mică este lumea, cât de legaţi suntem unii de alţii din State şi până în China, via Europa. Cred că azi ne vom trezi la realitate. Dacă în State se plătesc poliţele bubble-lui imobiliar, noi plătim acum poliţele bubble-ul politc, o fi drept? Habar n-am! Adică soluţia este: rămâne cum am stabilit!
Criza, ca o aşteptare americană (8)
Formula crizei şi soluţia acesteia
dr. ing. Romulus Vasile Ioan,
Formula crizei şi soluţia acesteia
dr. ing. Romulus Vasile Ioan,
Este clar că publicul (fiindcă suntem doar nişte spectatori care plătim biletul şi taxele) de la noi nu a fost informat corespunzător, nici despre criză, nici despre cauze, nici despre efectele ce vor urma şi pe care le resimţim acum. Ne aflăm într-o societate concurenţială în care individul trebuie să-şi pună singur sacii în căruţă (şi după aceea să plătească cu zâmbetul pe buze), adică trebuie să se autoinstruiască, autogospodărească, autotaxeze. Şomaj, îngheţări de salarii, îndemnuri politicianiste: să strângem cureaua, toate acestea vin pentru o populaţie care de 50 de ani se află în aşteptarea unor vremuri mai bune.
Unii analişti economici sceptici pun pe seama crizei finalul capitalismului, alţii insinuează ceva de socialism. Sigur o asemenea aluzie strecurată în discursurile politicianiste poate câştiga periculos de mulţi adepţi, de fapt nostalgici. Pentru a perturba definitiv un asemenea sens voi apela mai jos la ceea ce spunea un mare înţelept în ştiinţa financiar-bancară, Adrian Vasilescu: După criza din Asia de Sud-Est, din 1997, în nenumărate dezbateri internaţionale a fost fluturată o întrebare: „Va mai rezista capitalismul?“ Acum, în focul actualei crize financiare, întrebarea se repetă. După 1997, foarte repede, în condiţiile stingerii crizei, întrebarea şi-a pierdut sensul. Şi-l va pierde şi acum. Capitalism înseamnă economie de piaţă. Iar economie de piaţă înseamnă întâi şi întâi organizarea consumului.
Dorim să se soluţioneze CRIZA ca în telenovele, de azi pe mâine. Nu se prea poate. Cine zice în ziua de astăzi că are formula acestei crize, exagerează dar dacă cineva spune că ştie soluţia acestei formule cu siguranţă minte. Formula crizei are coeficienţi de natură obiectivă: financiar-economice, piaţă şi coeficienţi care depind exclusiv de factori subiectivi: emoţii, neîncredere, efecte psihologice, poate ceva la limita dintre dezinformare şi manipulare. Ce trebuie să facem? Greu de spus! Nu prea avem aşi în mâneca noastră. Cu siguranţă situaţia e mult mai gravă decât se vede.
Criza, ca o aşteptare americană.(9)
Unii analişti economici sceptici pun pe seama crizei finalul capitalismului, alţii insinuează ceva de socialism. Sigur o asemenea aluzie strecurată în discursurile politicianiste poate câştiga periculos de mulţi adepţi, de fapt nostalgici. Pentru a perturba definitiv un asemenea sens voi apela mai jos la ceea ce spunea un mare înţelept în ştiinţa financiar-bancară, Adrian Vasilescu: După criza din Asia de Sud-Est, din 1997, în nenumărate dezbateri internaţionale a fost fluturată o întrebare: „Va mai rezista capitalismul?“ Acum, în focul actualei crize financiare, întrebarea se repetă. După 1997, foarte repede, în condiţiile stingerii crizei, întrebarea şi-a pierdut sensul. Şi-l va pierde şi acum. Capitalism înseamnă economie de piaţă. Iar economie de piaţă înseamnă întâi şi întâi organizarea consumului.
Dorim să se soluţioneze CRIZA ca în telenovele, de azi pe mâine. Nu se prea poate. Cine zice în ziua de astăzi că are formula acestei crize, exagerează dar dacă cineva spune că ştie soluţia acestei formule cu siguranţă minte. Formula crizei are coeficienţi de natură obiectivă: financiar-economice, piaţă şi coeficienţi care depind exclusiv de factori subiectivi: emoţii, neîncredere, efecte psihologice, poate ceva la limita dintre dezinformare şi manipulare. Ce trebuie să facem? Greu de spus! Nu prea avem aşi în mâneca noastră. Cu siguranţă situaţia e mult mai gravă decât se vede.
Criza, ca o aşteptare americană.(9)
Cine a câtigat din această criză?
dr. ing. Romulus Vasile Ioan,
jurnaldecaras@informmedia.ro
Cum cine? Simplu, cei ce nu au pierdut! Bani se fac din orice: petrol, oţel, Coca-cola, automobile, imobiliare, speculaţii bursiere, băuturi, ochelarii, ţigări, cercetări, prostituţie, droguri, jocuri de noroc, fotbal, furt, înşelătorie. Criza a împuţinat avuţiile, totuşi miliardarii nu au dispărut s-au globalizat în interese. Ziarul german Die Zeit în urma unei analize spunea că au câştigat firmele americane de construcţii. Managerii unor bănci şi miliardari investitori din China, la care adaug eu speculanţii ţiţeiului, a fierului vechi şi nu numai. Au obţinut profituri enorme în perioada boom-ului imobiliar cele 5 mari banci de investitii din SUA: Lehman Brothers, Bear Stearns, Merrill Lynch, Goldman Sachs şi Morgan Stanley. Mai târziu aceleaşi bănci şi marile concerne industriale (GM, Chrysler, Ford) cereau guvernului şi congresului american ajutor. Întâmplător sau nu, directorii băncii Lehman Brothers câştigaseră 350 mil dolari în perioada 2000 şi 2007; directorii companiei AIG risipeau 500.000 $ pe un weekend de lux; şefii de la GM, Ford şi Chrysler veneau în faţa Congresului pentru un ajutor de 25 de mild de $, dar nu renunţeau la lux. Ei au anunţat că industria este în mare pericol, din cauza crizei economice. Un congresmen i-a rugat să ridice mâna cei care au venit cu o cursă aeriană comercială. Niciunul. La a doua întrebare, cine e dispus să renunţe la avioanele private şi să se întoarcă cu o cursă comercială, răspunsul a fost tăcere. Luxul se plăteşte, dar nu din banii contribuabililor. Mai sunt şi unii care au făcut averii când alţii pierdeau. Băncile, prin banii lor, se află la originea patrimoniului companiilor/grupurilor de investiţii, începând de la lanţurile de magazine, lanţuri de restaurante, Showroom-uri auto, trusturi media, clinici-spitale până echipe de fotbal. La marginea Las Vegas-ului s-a ridicat construcţii de 550 mil $ pe o suprafaţă de 790 ha. Nu voi dezvolta teoria conspiraţiei, dar voi preciza că aspectul cel mai păgubos al acestei crize este cel indus de neîncredere, aspectele emoţionale, psihologice devenind factori favorizanţi în derularea crizei.
Cum cine? Simplu, cei ce nu au pierdut! Bani se fac din orice: petrol, oţel, Coca-cola, automobile, imobiliare, speculaţii bursiere, băuturi, ochelarii, ţigări, cercetări, prostituţie, droguri, jocuri de noroc, fotbal, furt, înşelătorie. Criza a împuţinat avuţiile, totuşi miliardarii nu au dispărut s-au globalizat în interese. Ziarul german Die Zeit în urma unei analize spunea că au câştigat firmele americane de construcţii. Managerii unor bănci şi miliardari investitori din China, la care adaug eu speculanţii ţiţeiului, a fierului vechi şi nu numai. Au obţinut profituri enorme în perioada boom-ului imobiliar cele 5 mari banci de investitii din SUA: Lehman Brothers, Bear Stearns, Merrill Lynch, Goldman Sachs şi Morgan Stanley. Mai târziu aceleaşi bănci şi marile concerne industriale (GM, Chrysler, Ford) cereau guvernului şi congresului american ajutor. Întâmplător sau nu, directorii băncii Lehman Brothers câştigaseră 350 mil dolari în perioada 2000 şi 2007; directorii companiei AIG risipeau 500.000 $ pe un weekend de lux; şefii de la GM, Ford şi Chrysler veneau în faţa Congresului pentru un ajutor de 25 de mild de $, dar nu renunţeau la lux. Ei au anunţat că industria este în mare pericol, din cauza crizei economice. Un congresmen i-a rugat să ridice mâna cei care au venit cu o cursă aeriană comercială. Niciunul. La a doua întrebare, cine e dispus să renunţe la avioanele private şi să se întoarcă cu o cursă comercială, răspunsul a fost tăcere. Luxul se plăteşte, dar nu din banii contribuabililor. Mai sunt şi unii care au făcut averii când alţii pierdeau. Băncile, prin banii lor, se află la originea patrimoniului companiilor/grupurilor de investiţii, începând de la lanţurile de magazine, lanţuri de restaurante, Showroom-uri auto, trusturi media, clinici-spitale până echipe de fotbal. La marginea Las Vegas-ului s-a ridicat construcţii de 550 mil $ pe o suprafaţă de 790 ha. Nu voi dezvolta teoria conspiraţiei, dar voi preciza că aspectul cel mai păgubos al acestei crize este cel indus de neîncredere, aspectele emoţionale, psihologice devenind factori favorizanţi în derularea crizei.
The fire burnt continuously for several days partially reducing the ore to metallic iron. No slag wasremoved during this process. Air was supplied by the natural draught of the wind blowing up the side of the hill. The unreduced part of the ore formed a black slag that flowed from the furnace.
1 The Toplita blastfurnace (drawing 1800).
