vineri, 30 iulie 2010

Oraşul industrial
preluat din:
http://librariasemndecarte.wordpress.com/2010/07/30/orasul-industrial/














Este oare adevărat că dacă nu-ţi cunoşti rădăcinile este ca şi cum nu ţi-ai cunoaşte părinţii? Şi mă refer aici la rădăcinile prinse şi crescute în istoria şi cultura spaţiului în care te-ai născut. Poţi oare să funcţionezi şi să faci faţă într-o societate actuală consumistă până la epuizare fără să ştii, sau încercând să uiţi cine eşti şi de unde vii? Nutreşti cumva sentimentul, tot mai evident, că nu te identifici cu caracterul spaţiului în care ai crescut? Încerci să negi cumva trecutul încă prezent? Te întrebi ce are frumos un oraş industrial, cum este Reşiţa sau Hunedoara (exceptând desigur dărnicia peisajului natural)? Nimic frumos! Aşa gândim majoritatea deşi puţini o recunoaştem. Dacă oraşele industriale sunt urâte… cum sunt oameni care s-au format şi trăiesc în ele? Sunt şi ei urâţi? Răspunsul la înterbări l-am primit joi 29 iulie, seara, în curtea umbrită a librăriei Semn de carte*. Romulus şi Victor Ioan s-au alăturat într-un tandem de carte şi fotografie pe tema oraşului industrial şi a locuitorilor săi. Cei doi ardeleni adaptaţi şi adoptaţi de spaţiul bănăţean, tată şi fiu, s-au reunit într-un gest comun de înţelegere şi datorie (oarecum) faţă de rădăcinile lor hunedorene, oferind celor prezenţi argumentele înţelegerii şi estetizării oraşului industrial. Avizat prin meserie, dr. ing Romulus Vasile Ioan, directorul combiantului TMK Reşiţa, a propus celor prezenţi un dialog pe tema scrierilor sale „A doua epistolă către hunedoreni” și „Singur printre bănăţeni”, punctând totodată constatările argumentate ale mutării sale împreună cu familia, dinspre Ardeal înspre Banat. Iar dacă o imagine face cât o mie de cuvinte, cea mai directă metodă de estetizare a oraşului industrial ne-a pregatit-o Victor Ioan, prin intermediul expoziţiei de fotografie „Industrial”. Dacă tema fotografiilor este evidentă din titlu, ceea ce trebuie însă marcat este modul în care tanarul student al Facultăţii de Arte Timişoara (Foto-Video), a ales să exploreze cadrul industrial prin intermediul contextului în care s-a născut, într-un gest de asumare a trecutului şi conştientizarea prezentului. Baudelaire spunea că e un miracol al artei faptul că oribilul, exprimat artistic, devine frumuseţe. Au participat la dialog cu opinii oportune dr. Ada Mirela Chisalita şi dr. Mircea Rusnac – istoric. Aşadar, joi seara, am avut dovada evidentă (vie) a faptului că oraşul industrial urât este frumos şi mai ales nu naşte oameni urâţi, s-au altfel spus oamenii frumoşi pot estetiza un oraş industrial. Urâţenia nu are la bază considerente estetice, ci mai degrabă contexte sociale, economice.

2 comentarii:

  1. DE CE UN ORAŞ CA REŞIŢA SĂ FIE CONSIDERAT URÂT!
    SILUETA SUPLĂ ŞI TRONCONICĂ A UNUI FURNAL, HIPERBOLOIDUL DE ROTAŢIE CARE REPREZINTĂ UN TURN DE RĂCIRE SUNT LUCRURI URÂTE?
    CEI CARE SE PRICEP LA ARTĂ FAC UŞOR PASUL SPRE SNOBISM.
    VĂ FELICIT PENTRU ACTIVITATEA EXTRAPROFESIONALĂ, PENTRU APETENŢA PENTRU ŞTIINŢELE UMANISTE: ISTORIA PE CARE O SERVIŢI ÎN SCRIERILE DVS. CU ACRIBIE ŞI PENTRU ARTĂ ÎN GENERAL.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multa mandrie, omule.

    Resita, Hunedoara, ca zone nu sunt urate. Dar au avut arhitecti neprofesionisti.
    Fie ele si orase industriale, ar fi putut arata deosebit de atractive, daca la proiectarea oraselor ar fi fost cate-va minti luminate cu bun simt si gust estetic. Dar nimanui nu le-a pasat frumosul pentru toti, ci doar egoismul urateniei din caracterul lor, care si-a lasat amprenta peste orasele acestea.
    Nu industria este de vina. Ci incompetenta conducatorilor nostri, fosti sau activi, care la urma urmelor tine tot de caracterul celor ce au putut face ceva pentru aceste orase.

    Dar, ca o boala ( a mandriei ), ce o au in special acesti edili, precum Ioan Romulus Vasile, caruia daca nu-si scria functia inaintea numelui sau, nu era el(?).

    Imi vine adesea sa rad, cand pe usa apartamentului cuiva in loc sa gasesc doar numele celui ce sta in acel apartament( cum defapt e regula ), gasesc ca intaii sta functia in acel apartament si apoi numele. Judecati dumneavoastra, nu este asta boala mandriei si a prostiei?
    Pai nu pe usa se scrie numele? Pai te cheama doctor, inginer, sau profesor, avocat, etc.
    Mai oameni buni, treziti-va din atata slava desarta! Cautam numele, nu ne intereseaza functia ! Bine spuneau batranii nostri: "unde e minte multa ( sau scoala ), acolo e si prostie multa."
    Am intalnit oameni bolnavi dupa functie, care n-au plecat, desi aveau acozia sa iasa in pensie, sau sa ocupe alta functie, numai prin faptul ca nu aveau cine sa le zica: domn maistru, sau domnule inginer."
    Cati altii fara functii nu merita cinstiti, pe cand multii cu functii n-au facut nimic, vrednic de cinste?
    Este la fel ca si reclamele, ce ne inunda zilnic. Dar toti stim ca produslu la care nu se face reclama se vinde cel mai bine. Lui nu-i trebuie reclama. Doar celui ce nu se vinde ii trebuie reclama.
    Rog sa mediteze bine toti cei bolnavi de mandrie, aroganta, care privesc de sus pe cel de jos. Oamenilor acestia care le lipseste "ceva", ii rog sa-si completeze cunostintele lor cu simtaminte curate fata de semenele lor. Si sa-si scoata surplusul de superioritate, care nu face cinste numelor lor.
    Uitati-va ca intr-o oglinda la expresia de mai jos"
    " A FI DOMN, E O INTAMPLARE.
    A FI OM, E LUCRU MARE. "
    Inainte de-a fi domn, cauta mai intii sa fi om.

    Daca ai fi un simplu lacatus, sau maturator de strada, ti-ai pune meseria, functia aceasta pe usa apartamentului tau? Fie chiar si-a blogului tau...(?)

    RăspundețiȘtergere