Personalitati care au vizitat si scris despre Banat

Ignaz von Born geologului, mineralogului şi metalurgului austriac [1], care a scris un studiu foarte amănunţit despre «Minele bănăţene, caracteristicile lor geografice şi montanistice». Efectuează în 1770 călătorii de documentare în Transilvania, Banat şi Ungaria superioară pentru a studia tehnica mineritului, calitatea minereului, precum şi tehnicile metalurgice. Concluziile lui Born sunt cuprinse în Scrisori pe teme mineralogice, o carte remarcabilă în aceea epocă. Born relateaza în amãnunt cele vãzute, începând cu peisajul şi bogãţiile naturale din locurile vizitate şi încheind cu observaţii de mare interes privind limba, obiceiurile, cultura românilor, maghiarilor, germanilor, sârbilor (Briefe über Mineralogische Gegenstände, auf seiner Reise durch das Temeswarer Bannat Siebenbürgen, Ober - und Nieder Hungarn, Frankfurt und Leipzig, 1774), carte tradusã în englezã la Londra, 1774, în italianã la Veneţia, 1778 în francezã la Paris, 1780.

Francesco Griselini savantul veneţian, care a efectuat acordul imparatesei Mariei Tereza o lungă şi minuţioasă călătorie prin Banat, având protecţia guvernatorului Banatului, Iosif de Brigido. Notiţele sale au fost publicate în 1780 sub forma unei lucrări, apărute în limbile germană şi italiană. Pune la punct Este primul care face referitoare la istoria uzinelor din Reşiţa după 1771, în scrisoarea VII-a sa către Lazar Spallanzini, profesor la Universitatea din Pavia , pe care/l informează despre minereurile din localitatea Ocna de Fier : „După ce a fost extras în munţi, fierul este transportat la furnalul înalt de la Reşiţa; in continuare el spune : Pentru a grăbi topirea se adaugă piatră de calcar, care împiedică sulful să se desprindă prea repede de minereu. Furnalele înalte sunt zidite din piatră cioplită şi căptuşite în interior cu argilă refractară. Pentru a transforma în oţel fierul numit fontă brută, obţinută la prima topire, el este forjat mai întâi în drugi, apoi transferat într-un cuptor special, a cărui vatră de foc este joasă şi construită în aşa fel încât focul să fie cât mai mult concentrat.

Toată arta fabricării oţelului constă în reglarea focului, în dispunerea suflantei, în grija cu care se aruncă la timpul potrivit zgură peste drugii înroşiţi, în grija cu care drugii sunt scoşi şi introduşi în foc, în munca repetată şi harnică de forjare şi, în fine, în răcirea efectuată într-o albie în care se mai pune de obicei şi ceva zgură. Am văzut personal această operaţie, precum şi pe cea, mult mai dificilă, prin care fierul devine ductibil prin forjare după prima sa topire şi apt pentru a fi prelucrat în anumite scopuri. Aici am văzut cum se confecţionează ghiulele şi bombe de calibre diferite, grenade, obuziere, sobe de încălzit, căldări, securi şi alte unelte.”

Franz Joseph Műller von Reichenstein(Müller F. József) are o biografie impresionantă: s-a născut 1 Julie 1740 Sibiu (Nagyszeben, Hermannstadt) din Transylvania, a studiat dreptul şi filosofia ,ştiinţele juridice, tehnica, mineritul, mecanica, chimia şi mineralogia, la Universitatea din Vien .
Incepându-şi în anul 1763 activitatea profesională la Academia minieră din Schemnitz , este libretistul operei , unde este fiind coleg cu Karl Ludwig Giesecke..A funcţionat ca superior miner şi director al Direcţiei miniere din Banat cu sediul la Oraviţa. Din anul 1775 a devenit director şi prim consilier al Direcţiei miniere din Tyrol, cu sediul la Schwatz, până în anul 1778. Participă activ la revitalizarea producţiei minere şi metalurgice pe domeniul Hunedoara între anii 1779 -1780. Franz Josef Műller este numit prin rescriptul din 18 septembrie 1778 în funcţia de consilier tezaurarial al Tezaurariatul minier Transilvania în locul vacant prin pensionarea contelui Ybarra[1]. Între anii 1773-1774 reorganizarea activităţii de pregătire a mangalului este proiectantul furnalelor de la Resita, în 1788, Muller este înnobilat de împăratul Franz Joseph al II-lea şi ridicat la rangul de cavaler al curţii Imperiale cu titlul "von Reichenstein" (piatră preţioasă, în limba germană ) în 1795 este numit inspector general al Industriei minelor şi siderurgiei din Transilvania. In 3 . 07. 1771 Porneste furnalul din Resita, festivitatea este sfintita de calugarul franciscan Mihail Gozdici iar furnalel primesc numele Franciscus si Josephus. In cinstea acestui eveniment Muller monteaza o placa pe care scria: Iussu Augustae Theresiae currante Millerio atque Redangio exsurexerat furnus iste.

[1] Ioan Romulus-A doua epistola către hunedoreni, ed.Neutrinus, Resita, 2007, 77